Nota analitica 4

Lobbismul
Anatol Gudîm

Practica relaţiilor dintre stat şi business în tînăra noastră ţară seamănă izbitor cu o „tragere a frînghiei”: mai întîi are loc luarea deciziilor, apoi neîndeplinirea lor, iar pînă la urmă totul se modifică sau chiar se anulează. Iată cîteva dintre ultimele exemple:  

·         Pe 2 martie 2006 Parlamentul a adoptat decizia nr. 40-XVII „Cu privire la controlul respectării Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice”. S-a dovedit că această lege, adoptată tocmai la 30 iunie 2000, adică de mai bine de 5 ani (!), „nu se respectă de către organele ramurale şi subiecţii economici”, „nu este aprobat şi aplicat registrul de stat al circulaţiei alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice”, „în reţeaua comerţului cu amănuntul se comercializează multă producţie falsificată” etc. Şi în general, „scopurile legii... nu au fost atinse şi, ca urmare, interesele statului sînt serios prejudiciate”. Statul suferă pierderi, dar poate cineva culege foloase?

·         Guvernul a propus să se renunţe la ideea introducerii în ţară a sistemului automatizat de control al produselor petroliere. O astfel de decizie a fost adoptată în anul 2003 după ce s-a constatat că circa 80% din produsele petroliere sînt aduse în ţară prin contrabandă. După această propunere şi în urma dezbaterilor parlamentare, forul legislativ a acuzat cabinetul de miniştri de „lobbyism în favoarea anumitor interese” sau de „incompetenţă”. La alegere.

·         Primăria municipiului Chişinău a intenţionat să interzică, începînd cu luna aprilie, exploatarea maxi-taxi-urilor mai vechi de 15 ani. Dar probabil că interdicţia nu va intra în vigoare, deoarece Asociaţia transportatorilor privaţi a atacat-o la Curtea de Apel. Drept argument ei invocă faptul că maşini de acest fel sînt puţine (doar 62), iar proprietarii lor „au posibilităţi reduse de a-şi reînnoi parcul din cauza tarifelor de călătorie joase”. Siguranţa vieţii şi securitatea ecologică, probabil, nu contează.

Asemenea pilde putem găsi cu zecile. Ele sînt rodul „relaţiilor”, deloc platonice, dintre business şi aparatul de stat.  

În ţările „democraţiei avansate” acest lucru se numeşte lobbyism. Astăzi, după 15 ani de tranziţie spre economia de piaţă, probabil nimeni nu mai pune la îndoială că şi în Moldova există lobbyism. Chiar dacă acest gen de activitate nu este reglementat prin lege nici pînă în ziua de azi. În acelaşi timp, o anumită experienţă în acest sens avem. Drept exemplu poate servi activitatea pe parcursul mai multor ani a Uniunii Republicane a Asociaţiilor Producătorilor Agricoli „UniAgroProtect”, care în mod deschis şi profesionist promovează interesele producătorilor agricoli. Recent, adunarea ei generală (600 de oameni adunaţi în Teatrul de Operă) a fost onorată cu prezenţa Primului-ministru şi a Ministrului agriculturii.  

Dar exemple de acest fel avem puţine. În acelaşi timp, la noi businessul şi politica sînt strîns legate. Ele sînt adevărate vase comunicante: prezenţa politicienilor în business şi a oamenilor de afaceri în politică este la iveală. Lucru este explicabil – doar nu pot toţi prim-miniştrii din guvernele perindate atît de vertiginos (10 într-un deceniu şi jumătate) să scrie memorii... Majoritatea au o prezenţă activă în business. Şi deloc nu tind să ajungă în politică, ci ar prefera să-şi apere interesele în conformitate cu  legea. 

O încercare de a elabora o asemenea lege, „Cu privire la activitatea de lobbyism”, a fost întreprinsă pe vremea preşedinţiei lui Petru Lucinschi. Însă, la fel ca şi alte inovaţii din acele timpuri (Moldova – zonă offshore, amnistia capitalului scos din ţară), totul a fost în van.  

Totuşi, pentru consolidarea bazelor juridice şi a celor etico-morale ale ţării, cît şi pentru o transparenţă sporită a relaţiilor statului cu businessul, o asemenea lege, ca echilibru pentru „protecţionism”, „cumătrism”, „examinarea minuţioasă” etc.,  ne-ar fi de mare folos. Doar există experienţa SUA, a Germaniei, a Japoniei – am putea, la o adică, să solicităm asistenţa lor tehnică în acest sens...

Avînd o asemenea lege am putea slăbi substanţial influenţa aparatului birocratic hipertrofiat asupra luării deciziilor atît în organele legislative, cît şi în cele executive ale puterii. Avînd instituţiile şi mecanismele de lobbyism descrise în lege, totul ar deveni mai clar şi mai transparent. Atunci, nu va trebui să ghicim de ce, de pildă, ziarul Guvernului cheamă gospodăriile să furnizeze floarea soarelui doar „Florii soarelui”, sau de ce le explică ţăranilor cauzele din care întreprinderile prelucrătoare le achiziţionează strugurii şi merele cu preţuri de nimic. Iar toate grupurile disparate care fac lobbyism – patronatele, Uniunea industriaşilor şi antreprenorilor, Consiliul investitorilor străini etc. – vor exprima pluralismul intereselor publice conform legii.