Nota analitica 3

Planul strategic „Chişinău-2020” - Digest
CISR

În cadrul primei etape de lucru asupra noului Plan urbanistic general de dezvoltare a Chişinăului (septembrie 2005 / ianuarie 2006), institutul „Urbanproiect” şi Centrul de Cercetări Strategice şi Reforme au elaborat Planul strategic de dezvoltare social-economică a Chişinăului până în anul 2020 (scopul principal, priorităţile, scenariile şi prognoza indicatorilor de bază ai dezvoltării, mecanismele de implementare). Au fost luate în considerare rezultatele etapelor pregătitoare ale Planului urbanistic general – analitică (Studiul diagnostic, 2003) şi concepţia (Concepţia planului urbanistic general, 2004).

Examinarea Planului strategic de către administraţia oraşului a fost precedată de dezbaterile publice ale ideilor de bază ale proiectului Strategiei prin discuţii ale experţilor, oamenilor de afaceri, prin sondaje sociologice, cât şi în mass-media. Proiectul Strategiei poate fi accesat pe site-ul nostru. Obiectivul constă în utilizarea Planului strategic în calitate de fundament pentru parteneriatul trilateral (conducerea – businessul – populaţia) în chestiunea principală – cum să fie Chişinăul şi ce acţiuni urmează a fi înfăptuite pentru prosperarea oraşului.  

Situaţia existentă. Capitala Republicii Moldova, Chişinău, deţine, indiscutabil, un rol-cheie în procesul de europenizare a ţării. Oraşul este centrul administrativ, economic şi cultural al ţării, experienţa şi posibilităţile sale inovaţionale au o importanţă de scară naţională. Situaţia existentă a oraşului în perioada sa de transformări până în anul 2020 este în mare măsură complicată de problemele perioadei de tranziţie. Deoarece după 1990 au dispărut regulatoarele şi resursele economiei centralizate, pe care se baza implementarea Planului urbanistic general al Chişinăului, elaborat în anii 1986-1989, mai multe procese în oraş s-au desfăşurat spontan şi contradictoriu. Pe de o parte, Chişinăul se internaţionalizează destul de repede (schimb migraţional, accesibilitatea Internetului şi a comunicaţiilor mobile, fluxurile de capital, de mărfuri şi de informaţie, renovarea sectorului de deservire etc.), s-a activizat antreprenoriatul, s-a extins brusc reţeaua instituţiilor private de învăţământ şi medicale. Pe de altă parte, oraşul a pierdut reperele viitorului şi caracterul planificat al dezvoltării, ale căror simptoame sunt: stagnarea industriei (baza urbanistică principală în condiţiile planificării), caracterul dezordonat al ocupării braţelor de muncă, amplificarea inechităţii sociale, haosul din domeniul construcţiilor şi utilizării terenurilor orăşeneşti, costurile motorizării, învechirea infrastructurii tehnico-edilitare. 

Înţelegerea caracterului şi a direcţiilor transformărilor în Chişinăul postsocialist este importantă pentru planificarea viitorului său. În primul rând, trebuie să se ţină cont de faptul că, spre deosebire de alte capitale din Europa de Est, or. Chişinău s-a format ca oraş mare (planificarea, industria, fondul locativ etc.) în anii socialismului – 1960-1980, când populaţia sa s-a triplat. Autodistrugerea forţelor motrice ale oraşului a complicat în mare măsură dezvoltarea sa în perioada de tranziţie, când Chişinăul a suferit nu numai şocul crizei (falimentul întreprinderilor mari, şomajul şi refluxul din oraş a forţelor de muncă înalt calificate, scăderea nivelului de trai, distrugerea gospodăriei comunale), ci şi o transformare necontrolată a mediului urban.  

Scopul principal şi priorităţile. Strategia şi tactica dezvoltării Chişinăului până în anul 2020 urmează să fie orientate spre crearea imaginii unui „Chişinău viitor” prosper, atât de dorită de locuitorii oraşului. Ideea principală a acestei perioade noi creatoare constă în creşterea competitivităţii Chişinăului în reţeaua oraşelor europene. De aici rezultă şi scopul principal: Chişinău-2020 depăşeşte caracterul său periferic şi devine un centru regional al Europei de Sud-Est.  

Atingerea scopului propus („Chişinău, un oraş european competitiv”) depinde în mare măsură de sistemul de valori al societăţii orăşeneşti. De aceea este important ca locuitorii Chişinăului să-şi considere oraşul drept o valoare socio-culturală. Sondajele sociologice desfăşurate la etapa iniţială a elaborării Planului urbanistic general indică univoc principiile de viaţă univectoriale ale orăşenilor, care aşteaptă o creştere a bunăstării lor în procesul dezvoltării durabile a oraşului – a potenţialului său economic, educaţional şi spiritual, îmbunătăţirea calităţii mediului urban şi asigurarea securităţii vieţii în oraş.  

O asemenea acceptare de către locuitorii Chişinăului a imaginii viitoare a oraşului se încadrează perfect în concepţia „City”, o concepţie fundamentală în urbanistica europeană a începutului secolului XXI. Conform acesteia, baza progresului unui oraş european modern nu este industria sau alte întreprinderi amplasate pe teritoriul său, ci însăşi dezvoltarea oraşului ca mediu unitar de trai şi de activitate.  

Dacă ne orientăm pe europenizarea Chişinăului, atunci direcţiile prioritare de creştere a competitivităţii oraşului în baza unei noi calităţi a mediului urban presupun:

·        accentul pe poziţionarea Chişinăului în calitate de centru regional al subregiunii date a Europei. Concurenţii lui sunt Iaşi, Galaţi, Odesa, Vinniţa, Cernăuţi. Între acestea doar Chişinău este capitală; pentru consolidarea poziţiilor lui este necesară activizarea eforturilor şi relaţiilor internaţionale (politice, investiţionale, financiare, informaţionale etc.); reabilitarea complexului de transport şi a sectorului de servicii; stabilitatea politică; existenţa mediului cultural şi intelectual adecvat; flexibilitatea şi adaptabilitatea administraţiei municipale;

·        îmbunătăţirea calităţii mediului urban atât prin planificarea spaţial-volumetrică, reconstrucţia fondului locativ, a zonelor de agrement şi a infrastructurii tehnico-edilitare, cât şi prin păstrarea patrimoniului istoric şi cultural al oraşului;

·        modernizarea economiei oraşului prin dezvoltarea producţiilor orientate spre export, cu utilizarea tehnologiilor înalte, prin ridicarea sectorului de deservire şi prin susţinerea businessului mic, orientat spre necesităţile oraşului;

·        creşterea bunăstării locuitorilor oraşului – un grad înalt de ocupare a forţei de muncă, venituri suficiente, fond locativ şi gospodărie comunală de calitate, asistenţă socială acordată sărmanilor;

·        creşterea potenţialului educaţional şi cultural prin dezvoltarea relaţiilor internaţionale în domeniul ştiinţei, educaţiei şi culturii, prin adaptarea formelor şi standardelor europene de instruire continuă, inclusiv recalificarea resurselor umane, dezvoltarea mediului cultural al oraşului;

·        asigurarea securităţii vieţii în oraş – securitatea energetică, ecologică, protecţia de catastrofe tehnogene, asigurarea securităţii publice şi a ordinii de drept, contracararea răspândirii bolilor sociale;

·        perfecţionarea managementului oraşului în baza principiilor Cartei europene a administrării publice locale atât în relaţiile cu Guvernul şi businessul (descentralizarea funcţiilor, descentralizarea fiscală), cât şi în relaţiile cu populaţia, inclusiv prin „procesul de participare” a ei la planificare, la luarea deciziilor şi la implementarea lor.

Reieşind din sondajele sociologice, la baza decompoziţiei propuse a scopului principal al Planului strategic (sub forma celor şapte priorităţi; a se vedea şi schema) stau principiile valorice ale comunităţii orăşeneşti a Chişinăului, interesele grupurilor principale ale locuitorilor oraşului – muncitorii şi salariaţii, „oamenii de afaceri”, lucrătorii organelor de conducere, politicienii, „savanţii şi specialiştii”, „oamenii de ştiinţă şi de cultură”, tineretul activ şi pensionarii.  

Scenariile de dezvoltare. Trasând direcţiile pentru realizarea modelului „Chişinău-2020”, vom examina două scenarii de dezvoltare a oraşului: scenariul inert (fără a exclude din cadrul acestuia corecţiile sau problemele deosebit de acute, generate de criza anilor ’90) şi scenariul constructiv, orientat spre depăşirea caracterului periferic şi redresarea radicală a imaginii şi a climatului urban al Chişinăului în procesul realizării scopului principal al strategiei 2020 – creşterea competitivităţii pro-europene a oraşului Chişinău prin realizarea concepţiei „City”.  

Componentele de bază ale creşterii economice: creşterea investiţiilor în sectorul real al economiei, în primul rând în producţia de bunuri orientate spre export, a celor care consumă puţină materie primă şi energie, în servicii şi infrastructură; creşterea gradului de ocupare a braţelor de muncă şi a veniturilor reale ale populaţiei; aplicarea tehnologiilor ecologice contemporane şi trecerea la procesele inovaţionale continue în producere şi gestionare – multiplicatoare ale dezvoltării economice a oraşului.  

În cadrul scenariului constructiv sunt elaborate detaliat părţile despre îmbunătăţirea calităţii mediului urban: dezvoltarea spaţial-volumetrică, blocul social, inclusiv strategia politicii locative; modernizarea structurală a economiei; integrarea Chişinăului în comunitatea informaţională; perfecţionarea gestionării durabilităţii oraşului. 

Noi decizii de perspectivă. Spre deosebire de practica din perioada sovietică, Strategia propune elaborarea Planului urbanistic general nu în stilul directivelor, ci orientând activitatea pe teritoriul oraşului a tuturor „actorilor” – guvernamentali, orăşeneşti, particulari şi sociali. Scopul este obţinerea unui echilibru al intereselor. Sprijinul bazat în temei pe potenţialul intern al oraşului presupune amenajarea oraşului în hotarele existente, zonarea juridică a teritoriului oraşului; tranziţia de la sistemul monopolar la cel multipolar al carcasei urbane; restabilirea industriei şi dezvoltarea micului business orientat pe necesităţile oraşului; direcţionarea unei mari părţi a fluxului de pasageri spre transportul public; crearea unui fond municipal al locuinţelor sociale; atenţia sporită pentru „spaţiile publice” (pieţe, parcuri, zone turistice); crearea unor obiecte care asigură îndeplinirea de către oraş a funcţiilor de capitală; integrarea Chişinăului în comunitatea informaţională. 

În general, la elaborarea Strategiei Chişinău-2020, autorii ei s-au bazat pe principiile „Cartei Municipiilor şi oraşelor europene pentru durabilitate” (1994): „Deoarece fiecare oraş este diferit, trebuie să găsim fiecare căile proprii către durabilitate. Vom integra principiile durabilităţii (justiţia socială, economia dinamică şi durabilitatea ecologică) în toate politicile noastre şi vom face din forţa municipiilor şi oraşelor noastre baza pentru strategiile adecvate pe plan social”. 

Planul strategic în sistemul administraţiei orăşeneşti. După discutarea şi aprobarea Planului strategic de dezvoltare social-economică a oraşului, acesta devine un document-cadru pentru întregul sistem al administraţiei orăşeneşti.  

Acea parte a Planului strategic, care urmează să fie implementată de subdiviziunile administraţiei orăşeneşti, este separată într-un Plan de acţiuni al administraţiei oraşului de implementare a Planului strategic (în continuare – Plan de acţiuni) de patru ani cu detalizarea primului an. Acest plan reprezintă lista activităţilor şi sarcinilor, care vor fi îndeplinite în decursul următorilor 1-4 ani de subdiviziunile administraţiei pentru implementarea măsurilor Planului strategic al oraşului.