Sectiunea VI – mai 2003 

Agricultura Moldovei: criză sau redresare?
Alexandru Muravschi

În ultimii doi ani agricultura Moldovei înregistrează anumite succese: pentru prima dată după descreşterea care a durat zece ani se conturează o creştere a producţiei agricole. Mai mult, ceea ce este foarte important, s-a conturat şi o creştere a producţiei de produse animaliere. Ţinînd cont de tendinţele create, Ministerul Agriculturii pronostichează o creştere cu 10 la sută a volumului producţiei agricole în 2003. În acelaşi timp, Guvernul, la iniţiativa aceluiaşi Minister, la 31 martie curent a adoptat o hotărîre specială cu privire la situaţia creată în sectorul agrar al republicii şi măsurile necesare pentru efectuarea lucrărilor agricole de primăvară 2003 în termeni optimi. În mijloacele de informare în masă apar tot mai multe materiale despre starea critică, chiar catastrofală, a sectorului agrar. De aici putem conchide că agricultura noastră încă nu a elaborat o rezistenţă anumită contra capriciilor naturii: cele mai mici devieri de vreme provoacă abateri majore, într-o direcţie sau alta, privind volumul producţiei. Oare poate să continue aceasta o veşnicie? În fiecare an Moldova se ciocneşte cu grindine puternice, îngheţuri de primăvară sau secete. Acest fapt deseori serveşte ca îndreptăţire din partea conducătorilor în cazul rezultatelor eşuate. Însă experienţa ţărilor dezvoltate arată că a ţine piept naturii este posibil, utilizînd corect pîrghia economică de influenţare a ramurii. Este oare Moldova pregătită să creeze astfel de mecanisme?

Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să scoatem în evidenţă factorii principali care au influenţat creşterea producţiei din ultimii doi ani şi să ne concentrăm asupra consolidării lor în continuare. Deocamdată aceşti factori nu sînt numeroşi, ceea ce simplifică analiza. Într-adevăr, în politica Guvernului existent nu au avut loc schimbări serioase în comparaţie cu guvernele precedente. Sistemul fiscal în agricultură a rămas practic neschimbat. Suma totală a subsidiilor nu s-a modificat. Colectivizarea nu a avut loc. Atîta doar că s-a intensificat presiunea administrativă asupra agenţilor economici, au fost întreprinse un şir de măsuri privind limitarea exportului, se ţin mai multe şedinţe. În hotărîrea menţionată mai sus se pune accentul pe petrecerea teleconferinţelor, şedinţelor, întrunirilor etc. Toate acestea influenţează negativ dezvoltarea ramurii.

Creşterea a avut loc datorită următorilor factori:

-  creşterea generală a economiei consumatorilor principali ai producţiei moldoveneşti: Rusia, Ucraina, România,  ceea ce a sporit volumul exportului producţiei sectorului agrar al Moldovei în aceste ţări şi, respectiv, producţia;

-  sectorul privat în agricultură practic a finalizat procesul formării şi a intrat în faza de adaptare la condiţiile de piaţă. Anume din acest motiv agricultura republicii s-a redresat atît de repede după criza financiară regională distrugătoare din 1998-1999;

-  au început să aducă rezultate proiectele, neglijate în 1998-2000, pentru crearea infrastructurii de piaţă în agricultură (agromagazine, cooperative de întreprinzător, centre de servicii mecanizate etc.) cu sprijinul financiar al organizaţiilor internaţionale şi al ţărilor donatoare;

-  a sporit fluxul surselor financiare în agricultură atît prin sistemul băncilor comerciale, cît şi din surse alternative (asociaţii de economii şi împrumut, alianţa de microfinanţare etc.);

-  întreprinderile private (privatizate şi create din nou) ale industriei prelucrătoare au început să desfăşoare un lucru mai activ privind crearea bazei de materii prime proprii şi să susţină pe fermieri.

Toate acestea ne vorbesc despre faptul că agricultura Moldovei a trăit cea mai dificilă perioadă a crizei şi a început să se redreseze. Însă pentru consolidarea succesului este nevoie să întreprindem mai multe măsuri.

În primul rînd, este necesar să dăm proprietarilor o garanţie deplină a dreptului lor personal în a alege forma şi tipul gospodăririi. În acest sens este uimitoare presiunea din partea puterii asupra ţăranilor şi liderilor cu scopul renaşterii sectorului colectiv prin intermediul cooperativelor de producţie. Nici o ţară din lume nu pune în prim-planul politicii ei agrare crearea formelor de organizare a producţiei. Toate tipurile de întreprinderi iau naştere reieşind din interesele şi tendinţele fireşti ale proprietarilor. Anume din acest motiv cooperativele de producţie în agricultură practic nu există în ţările dezvoltate, pentru că în acestea proprietarul îşi pierde individualitatea, iar de facto - şi dreptul de proprietate. Cooperativele de producţie, despre care atît de mult le place adepţilor colectivizării să vorbească, nu au nimic în comun cu cooperativele de de fermieri în ţările dezvoltate cu economie de piaţă reală. Sarcina principală a primei etape a reformei agrare a constat în formarea clasei de proprietari, capabili să ia hotărîri în mod independent cu privire la căile de dezvoltare a lor. Această clasă în agricultură a început să se formeze. Trebuie s-o susţinem.

În al doilea rînd, este necesar a intensifica acţiunea mecanismelor economice care stimulează consolidarea terenurilor agricole şi concentrarea lor în mîinile proprietarilor celor mai eficienţi. Pentru aceasta este nevoie a simplifica maximal procedurile legate de vînzarea-cumpărarea terenurilor, a adopta legea cu privire la arendă care va consolida drepturile arendaşului. Este oportună studierea experienţei Ungariei privind plătirea compensaţiilor speciale pensionarilor care au hotărît să-şi vîndă pămîntul.

În al treilea rînd, este necesar a intensifica fluxul surselor financiare în agricultură. Aici se va lua în consideraţie că agricultura ca atare nu este atractivă pentru investitori şi nu numai în Moldova. Fluxul principal al investiţiilor în agricultură poate veni numai prin industria prelucrătoare. De aceea este necesar în cel mai scurt timp să finalizăm privatizarea întreprinderilor rămase din industria vinificaţiei şi a prelucrării tutunului, inclusiv combinatul de tutun din Chişinău. A asigura investitorii cu garanţii depline de lucru normal, indiferent de schimbarea conducerii politice.

În al patrulea rînd, a concentra atenţia principală a Guvernului, în general, şi a Ministerului Agriculturii, în particular, asupra îmbunătăţirii regimului de export. În acelaşi timp, a folosi la maximum posibilităţile oferite Moldovei în legătură cu aderarea la OMC, inclusiv în vederea soluţionării disputelor privind un şir de restricţii introduse de ţările UE.

În al cincilea rînd, ţinînd cont de posibilităţile limitate ale Moldovei privind acordarea subsidiilor de stat în agricultură, a concentra subsidiile în direcţiile cele mai cu perspectivă. A compensa pierderile cauzate de îngheţuri, grindină, averse etc. din contul sistemului asigurării riscurilor de producţie în agricultură.

În al şaselea rînd, a continua lucrul în vederea dezvoltării infrastructurii sectorului agrar: sistemele centrelor veterinare, punctelor de însămînţare artificială, pieţelor en gros, reparaţia şi deservirea tehnicii agricole.

Numai realizarea tuturor acestor măsuri, o dată cu menţinerea stabilităţii macroeconomice, dezvoltarea altor ramuri ale economiei şi, în primul rînd, a sectorului nonagrar în regiunile rurale, va permite diminuarea dependenţei economiei Moldovei de capriciile naturii, va face agricultura republicii capabilă să concureze pe pieţele internaţionale, va spori venitul locuitorilor de la sate.