index.1.jpg (3032 bytes) Sectiunea XV – noiembrie 2003 

Moldova - Transnistria: opoziția intereselor economice
Galina Șelari

Moldova și Transnistria au convenit, încă în îndepărtatul an 1999, asupra formulei "stat comun" și a cinci spații comune: juridic, economic, vamal, de apărare și cultural. Restul părea a fi o chestiune de tehnică: activitatea legată de documente.

Lucrurile au luat însă o altă întorsătură. În 2001 Transnistriei i se retrage dreptul de utilizare a ștampilelor vamale ale Republicii Moldova, ceea ce "s-a materializat" în noțiunea de "blocadă economică". Intensificîndu-se treptat, diferendul s-a accentuat pe parcursul anului 2003, deși părțile sînt în continuare de acord că reîntregirea țării este singura cale posibilă atît pentru soluționarea conflictului, cît și pentru asigurarea redresării economice a ambelor subregiuni. În vederea atingerii acestui scop a început elaborarea Constituției statului unitar. Cu toate acestea, pasiunile dezlănțuite pot fi comparate, într-un anumit sens, cu situația care a precedat opoziția din 1992, însă acum în prim-plan nu figurează problemele spirituale - limba sau istoria -, ci interesele materiale: cui îi aparține proprietatea și cine va gestiona fluxurile economice? În consecință, actuala agravare a situației nu este mai puțin periculoasă decît cea de la începutul anilor '90 ai secolului trecut.

Insistînd asupra drepturilor lor, părțile s-au angajat parcă într-o competiție de aplicare a sancțiunilor prohibitive fața de agenții economici și de populația de pe celălalt mal. Și asta după ce s-a convenit, în urma fazei "fierbinți" din 1992, că "părțile aflate în conflict consideră inacceptabilă aplicarea oricăror sancțiuni și blocade. În acest context, vor fi înlăturate orice obstacole în calea circulației bunurilor, serviciilor și persoanelor".

Metodele prin care părțile încearcă în ultimele luni să asigure aceste libertăți economice stîrnesc cel puțin mirarea. Să le amintim:

Actul întîi: primăvara-vara 2003:

·   Pe 15 mai 2003 Departamentul Vamal al Republicii Moldova și Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei au semnat Protocolul privind recunoașterea reciprocă a documentelor vamale, comerciale și de transport de mărfuri în urma aplicării căruia, începînd din 25 mai 2003, Ucraina a încetat să permită accesul pe teritoriul său al încărcăturilor cu asigurare vamală a Transnistriei;
·   Pe 12 iunie 2003 Guvernul Republicii Moldova a introdus temporar (pînă la 01.01.2004) înregistrarea agenților economici din Transnistria la organele abilitate ale Moldovei.

Aceste acțiuni au fost considerate de administrația Transnistriei drept o recrudescență a "blocadei economice" și drept revendicare din partea Chișinăului a proprietății subregiunii și a adoptat, drept răspuns, măsuri prohibitive:

·   1 iulie 2003 - sistarea livrării de gaze din cauza datoriei financiare a satelor din stînga Nistrului, Molovata și Cocieri, aflate sub jurisdicția Republicii Moldova;
·   14 iulie 2003 - prin decretul lui I. Smirnov, pentru toate categoriile de mărfuri importate din Republica Moldova s-a fixat o taxa specială în mărime de 100% din costul vamal al mărfurilor importate;
·   19 iulie 2003 - decretul "Cu privire la crearea regimului clauzei națiunii celei mai favorizate în relațiile comerciale și economice cu Ucraina".

Pe fundalul acuzațiilor reciproce de "strangulare", s-a creat pînă la urmă o situație absolut absurdă, culminînd cu întreruperea, începînd din mijlocul lunii septembrie 2003, a legăturii telefonice dintre Moldova și Transnistria, ceea ce aduce prejudicii deopotrivă agenților economici și populației. Sîntem totuși în Europa?!

Actul doi - toamna 2003:

·   15 octombrie 2003 - hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind crearea unor posturi vamale interne staționare pentru aplicarea regulilor controlului vamal față de mărfurile importate din Transnistria;
·   4 noiembrie 2003 - suspendarea participării părții transnistrene la ședințele CUC.

Toate aceste acțiuni privind "izolarea", "constrîngerea în vederea înțelegerii" etc. au avut drept rezultat reducerea considerabilă a comerțului dintre subregiuni, retragerea agenților economici de pe ambele maluri ale Nistrului în economia subterană și, ca urmare, activizarea contrabandei și a corupției. Izbucnirea bruscă, la prima vedere, a contradicțiilor pe fundalul procesului de tratative este determinată, într-o mare măsură, de faptul că pentru prima oară după 1992 au fost lezate interesele economice ale așa-ziselor elite - vechi și noi -, anumitor "grupuri de business" de pe ambele maluri ale Nistrului.

Deoarece lucrurile au devenit clare - domină interesele economice -, a sosit timpul căutării active a unor "puncte de contact" în primul rînd în sfera economică, întrucît problemele cu care se confruntă Moldova și Transnistria sînt asemănătoare. Prin urmare, ar fi mai rezonabil ca părțile să caute împreună posibilele căi de soluționare a lor.

Astfel, ridicarea nivelului de trai al populației și asigurarea creșterii economice constituie scopuri strategice în dezvoltarea ambelor subregiuni. Restabilirea sectorului real în Moldova și în Transnistria se desfășoară încet, este iminentă necesitatea realizării celui "de-al doilea val" al reformelor atît în sectorul industrial și agrar, cît și în politica socială. Totodată, pentru ambele părți există limitări bugetare drastice, legate de necesitatea menținerii sferei sociale, pe de o parte, și de reducerea poverii fiscale în scopul stimulării activității de antreprenoriat și atragerii de investiții străine, pe de altă parte.

Situația se complică și mai mult din cauza că atît Moldova, cît și Transnistria se confruntă cu acuta problemă a rambursării datoriei externe și, ca urmare, cu "dublul deficit", atît al bugetului, cît și al balanței de plăți. Atare probleme sînt proprii multor economii de tranziție, ele putînd fi soluționate mai ușor în cadrul unui "stat comun" antrenat în procesul de stabilizare și de reconstrucție a economiei întregii regiuni a Europei de Sud-Est.

Factorii externi pot contribui, cu timpul, la soluționarea echilibrată și, cel mai important, civilizată a conflictului. Aceștia sînt, mai întîi, extinderea Uniunii Europene spre est și, condiționată de acest fapt, politica ei fața de viitorii săi vecini. În același timp, dacă Republica Moldova va deveni un "vecin" imediat al UE nu mai înainte de 2007, pentru Rusia, Ucraina și Belarus acest lucru se va produce deja în 2004. Mai mult decît atît, astăzi noțiunea de "spațiu economic european unic" depășește din ce în ce mai mult cadrul deja extins al UE. În primul rînd, aceasta ține de caracterul relațiilor Rusiei și Ucrainei cu țările europene, de aprofundarea și de extinderea parteneriatului economic. Evident, un atare parteneriat se va intensifica o dată cu aderarea acestor țări la OMC și cu realizarea acordului privind spațiul economic unic dintre patru țări importante - Rusia, Ucraina, Belarus și Kazahstan, semnat în septembrie 2003. Faptul că tocmai aceste țări sînt partenerii principali și comuni ai ambelor subregiuni ale Moldovei va influența, fără îndoială, atît relațiile cu ele ale "statului comun", cît și relațiile dintre subregiuni.

Tensiunea "politico-economică" dintre Moldova și Transnistria, exacerbată în primăvara-vara lui 2003, a avut repercusiuni negative asupra comerțului reciproc: potrivit datelor băncii republicane din Transnistria, în prima jumătate a anului 2003 cota-parte a Republicii Moldova în volumul total al comerțului extern al Transnistriei s-a redus pînă la 9% (cel mai scăzut indicator în ultimii ani). Este curios totuși că s-au redus deosebit de mult livrările din Republica Moldova în Transnistria, în vreme ce volumul mărfurilor livrate în Moldova a crescut chiar cu 24%. Creșterea exportului din Transnistria în Rusia și Ucraina a constituit, respectiv, 300% și 84%. Nu este lipsit de interes faptul că potrivit prognozei dezvoltării economice a Transnistriei pentru anul 2004 principalii săi parteneri comerciali vor rămîne Rusia și Moldova (38,5% din întreaga circulație a comerțului extern), și asta în situația în care s-au creat condiții privilegiate cu Ucraina - mărfurile ucrainene (cu excepția celor nesupuse accizelor) nu vor fi supuse impozitării cu taxe vamale, iar mărfurile din Republica Moldova sînt impozitate cu o taxă specială de 100%.

O ieșire din situația creată, care aduce prejudicii importante atît economiei Moldovei, cît și economiei Transnistriei, poate fi doar un compromis reciproc, începînd cu soluționarea problemelor de natură economică. Credem că acest compromis trebuie să fie realizat în cursul etapei inițiale a perioadei de reintegrare, moment fixat încă în Proiectul de acord privind reglementarea transnistreană, propus de OSCE (iulie 2002, Kiev), ceea ce nu a fost realizat.

Deblocarea "baricadelor" economice prin canalele oficiale ale procesului de tratative nu se încununează deocamdată cu succes. Cu siguranță, ar fi utilă antrenarea întreprinzătorilor și a organizațiilor neguvernamentale la dezbaterea aspectelor economice ale relațiilor dintre Moldova și Transnistria. Aceste aspecte sînt la vedere: proprietatea, privatizarea, fluxurile financiare, procedurile vamale, înregistrarea și impozitarea, circulația liberă a oamenilor.

Ar fi binevenită examinarea posibilității semnării de către părți a unui document care să fixeze condițiile conform cărora, înainte să fie adoptată Constituția "statului comun":

·   se garantează atitudinea plină de respect fața de proprietatea aflată pe teritoriul ambelor subregiuni, date fiind garanțiile reciproce respective că proprietatea va fi folosită și gestionată de ele în mod eficace, ținîndu-se cont atît de interesele personale, cît și de interesele viitorului "stat comun";
·   în perioada de tranziție economiile subregiunilor vor funcționa în cadrul domeniului juridic existent, respectiv al Republicii Moldova și al Transnistriei.

Aceste propunerii urmează, bineînțeles, a fi discutate. Acceptarea lor ar detensiona într-o mare măsură actuala situație reciproc subversivă și în multe privințe absurdă.