Sectiunea XI – august 2003 

Necesitate de investiţii
Galina Şelari

Asigurarea creşterii stabile a economiei este declarată drept prioritate de bază a Guvernului. Cu toate acestea, ar fi nechibzuit a afirma că în ţară deja există factori de dezvoltare stabilă. Există foarte multe semne de pericol: datoria externă şi problema onorării obligaţiilor care s-a acuzat în urma “îngheţării” relaţiilor cu Fondul Monetar Internaţional, lipsa de investiţii atât interne, cât şi externe, creşterea insuficienţă a noi locuri de muncă şi migraţia în masă a forţei de muncă active peste hotare etc. Conform estimărilor Ministerului Economiei pentru a asigura ritmurile planificate de creştere a PIB cu 6-7%  este necesar de majorat volumul investiţiilor interne cu 15-17% şi a atrage 80-90 de milioane de dolari SUA în investiţii străine. 

Strategia investiţională a Republicii Moldova a fost adoptată la începutul anului 2002. Având n vedere termenele destul de restrânse este prea curând de pus în discuţie efectele rezultative , de aceea ne vom axa asupra realităţilor. La începutul anului 2003, în Моldova au fost înregistrate 2670 de întreprinderi cu capital străin din care numai 1,5 mii de întreprinderi sau 55% au raportat despre activitate desfăşurată. Capitalul statutar sumar din momentul înregistrării acestor întreprinderi a constituit 671 de milioane de dolari SUA, din care 414 de milioane (62%) au fost investite de participanţii străini din 87 ţări ale lumii.  Mai mult decât atât, doar 14% de întreprinderi dispun de capital statutar în valoare mai mare de 500 mii de dolari; în fond, predomină întreprinderi cu capital statutar nu mai mare de 10 mii de dolari (acestea cuprind 70% de întreprinderi).  

Deşi volumul investiţiilor străine directe în economie creşte sub aspect absolut, şi conform informaţiei Băncii Naţionale volumul total al investiţiilor străine directe a constituit circa 720 de milioane de dolari SUA la sfârşitul anului 2002, Моldova rămâne una din ţările cu cel mai scăzut volum de investiţii per capita – 31 de dolari SUA. 

În continuare prezentăm aprecierile experţilor. În Raportul Mondial al Investiţiilor pentru anul 2002 pregătit de Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNSTAD) ponderea investiţiilor străine în volumul total al capitalului fix acumulat se utilizează ca unu din indicatorii rentabilităţii al politicii conduse de ţară în ceea ce priveşte atragerea investiţiilor străine. În general, acest indicator constituie 25% pentru ţările Europei Centrale şi Sud-Est, iar în Moldova – mai mult de 40%, ceea ce necesită anumite explicaţii. Conform opiniei autorilor Raportului numit mai sus aşa numit “locul de lider” se explică prin nivelul PIB foarte scăzut per capita şi mărimea restrânsă a pieţei interne. 

Alţi doi indicatori utilizaţi în acelaşi Raport UNSTAD: Indicele de Performanţă al Investiţiilor Străine Intrate (ponderea ţării în fluxurile mondiale de investiţii străine directe se compară cu ponderea ţării în PIB mondial) şi Indicele Potenţialului Investiţiilor Străine Intrate (bazat pe factori structurali – ritmurile de creştere a PIB, PIB per capita, ponderea exportului în PIB, număr de telefoane pentru 1000 de locuitori, consumul energiei electrice per capita, ponderea cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare în venitul naţional global şi evaluarea riscurilor). Utilizarea acestor indicatori permite, pe de-o parte, abstractizarea de mărimea pieţei interne (Indicele de Performanţă a Investiţiilor Străine Intrate) şi, pe de altă parte, alinierea ţărilor luând ca bază potenţialul acestora în domeniul atragerii investiţiilor străine directe (Indicele Potenţialului Investiţiilor Străine Intrate). 

După Indicele de Performanţa, Моldova se manifestă stabil ca o ţară cu indicele mare (mărimea indicelui nu s-a schimbat în perioada 1992-2001 şi a constituit 1.7). Această înseamnă că volumul investiţiilor străine atrase este mai mare decât cel previzibil bazându-se pe mărimea relativă a PIB. După Indicele de Potenţial, din păcate, situaţia este mai puţin atractivă. În timp ce mărimea acestui indice a constituit 0.285 (locul 46 din 140 ţări) pentru perioadă anilor 1992-1994, pentru perioada 1998-2001 indicele a scăzut substanţial, coborând la 0.194 şi la locul 109, respectiv. 

Luând în considerare aceşti doi indici, Моldova în anii 1992-1994 a fost una din ţările lideri – ţara „reformelor corecte”, însă datorită aprecierii modificate a potenţialului de investiţii în anii 1998-2001, Moldova datează din grupa “economii peste potenţial“, cu alte cuvinte ţara necesită reforme structurale ale economiei şi dezvoltare a potenţialului de producţie.  

Astfel, deoarece rezervele ordinare ale creşterii economice în Moldova s-au epuizat, o importanţă majoră îi revine acţiunilor practice bine coordonate pentru modernizarea economiei în ţară, şi nu prognozele formal optimiste. Моldova este o ţară cu economie deschisă mică. Apartenenţa la OMC, aderarea la organizaţiile europene sau regionale (Pаctul de Stabilitate pentru Europa Sud-Est, Comunitatea Economică Еuro-Asiană etc.) facilitează accesul nu numai la noi pieţe de desfacere, dar şi la noi oportunităţi în domeniul realizării proiectelor de investiţii, în acelaşi timp ridicând cerinţele către politica economică şi de investiţii existentă. După semnarea Declaraţiei privind atragerea investiţiilor în ţările Europei Sud-Est în cadrul Pactului de Stabilitate în iulie 2002 Моldova şi-a asumat responsabilitatea colectivă pentru crearea şi dezvoltarea climatului investiţional favorabil în regiune.  

Va fi oare anul 2003 un an de cotitură? Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că ultimii doi ani n-au adus modificări constructive în politica investiţională din cauza circumstanţelor bine cunoscute. S-au introdus modificări în legislaţie, au fost înaintate iniţiative pentru a întări metodele de reglementare de stat în producţie, susţinerea socială a populaţiei după posibilităţile restrânse a bugetului de stat. Însă, este evident că realizarea unor intenţii foarte importante, deşi complexe din punct de vedere politic, în domeniul reformelor structurale au fost frânate. Nu s-a reuşit ameliorarea cât de cât a climatului de afaceri, distanţarea băncilor de sectorul real şi reducerea economiei tenebre. Administrarea nepricepută a înrăutăţit relaţiile cu investitori străini şi organisme internaţionale. 

Însă, anul curent se caracterizează prin activizarea dialogului între organele de putere şi societatea civilă, mai ales cu reprezentanţii cercurilor de afaceri autohtone şi străine: în ianuarie a avut loc forul moldo-bulgar, în aprilie – forul moldo-rusesc, în iunie – prima şedinţă a comisiei mixte moldo-americane pentru colaborare economică şi investiţională şi, în sfârşit, în iulie – forul moldo-israilean a oamenilor de afaceri. 

Opinia comună a participanţilor la aceste reuniuni, este că Моldova are multe avantaje care ar putea atrage investitori străini: poziţia geoeconomică - posibilitatea de a exporta atât în ţările CSI, ceea ce este important pentru investitori din Occident, cât şi în ţările Europei Centrale şi de Vest, ceea ce reprezintă interesul investitorilor din Orient; forţa de muncă bine instruită (81% de populaţie aptă de muncă are studii medii, în timp ce acest indicator pentru ţările cu nivel mediu şi redus de venituri este 50%), instruite şi concurente după preţ; bilingvism; Моldova se simte comod în arealul cultural, atât în Orient, cât şi în Occident.  

Însă, până la momentul actual, aceste avantaje sunt utilizate în mod efectiv. După spusele Preşedintelui V. Voronin, actualmente «aceste avantaje trebuie restabilite şi investite cu bani». Aşadar, apare din nou întrebarea ce ţine de calitatea climatului investiţională ca un criteriu de maturitate a reformelor de piaţă, încrederea cercurilor de afaceri în stabilitatea drepturilor de proprietate, sistemului judecătoresc etc.  

Cât de straniu s-ar părea, dar Republica Moldova este aproape unicul stat din ţările CSI, care nu are lege privind activitatea investiţională, şi prin urmare politica de stat cu privire la atragerea investiţiilor interne nu este clar determinată până-n prezent. Această ar putea explica volumul mic al investiţiilor interne. Suma de un milion şi jumătate de lei (2002) nu o putem considera suficienţă pentru creşterea stabilă a economiei. Conform datelor Departamentului de Statistică şi Sociologie în prima jumătate a anului 2003 din toate sursele de finanţare în ţară au fost absorbite 897.8 milioane lei (aproximativ 63 milioane USD), sumă care deşi a înregistrat o creştere de 30% comparativ cu rezultatele din prima jumătate a anului 2002, este totuşi insuficientă. Sursele investiţionale: mijloacele proprii ale întreprinderilor şi populaţiei – 75%, investiţii străine – 16% şi doar 5% din sursele bugetului de stat. Este bine cunoscut, că investitorii străini nu vor investi într-o economie, în care oamenii de afaceri autohtoni evită să investească.  

Elaborarea legii cu privire la activitatea investiţională, care va egala investitorii locali în drepturi cu cei străini, a demarat în anul 2001, însă termenul de intrare în vigoare a legii încă nu este stabilit. Deşi deja există o anume experienţă regională în acest sens: Legea "Cu privire la investiţii şi activitate de investiţii în UTA Găgăuzia" (2001). Spre deosebire de legea Republicii Moldova "Cu privire la investiţii străine" (legea a fost recunoscută cea mai bună din legile analoage în ţările CSI), legea Găgăuziei nu delimitează investitorii străini şi cei locali. Pe teritoriul acestei unităţii teritoriale toţi subiecţii încadraţi în activitate investiţională beneficiază de înlesnirile prevăzute în legislaţia Republicii Моldova, precum şi înlesniri suplimentare conform legii locale. Astfel, astăzi investitorii potenţiali pot deja considera Găgăuzia o oază în arealul investiţional al Republicii Moldova.  

Antreprenorii, atât locali, cât şi cei străini, doresc să observe piaţă transparentă cu reguli statornice. La acesta s-a referit şi Marian Lupu în calitate de noul ministru al economiei (august 2003): „Atât donatorilor internaţionali, cât şi cercurilor de afaceri din Moldova trebuie să le fortificăm încrederea în  consecutivitatea şi previzibilitatea politicii economice a statului. În lipsa acestora nu va fi posibilă soluţionarea problemei de bază – atragerea unor investiţii serioase în economie.”