Sectiunea X – august 2003 

Economia tenebră – o forţă motrice
Ion Olan

Zilele curente Departamentul de Statistică şi Sociologie a anunţat că volumul economiei tenebre (ET) în Republica Moldova constituie 31,6% din PIB, calculele fiind efectuate conform metodicii „Evaluarea economiei sub supraveghere” recomandate de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD, Paris). Între timp,  chiar şi pînă la finele anilor 90 datele statistice naţionale demonstrau faptul că indicatorul dat nu depăşeşte 14-17%. O treime din economie se află „în umbră”. Este mult sau puţin? Este O cifră medie comparativ cu nivelul european. Este şi nivelul Greciei, Italiei sau Spaniei. În Scandinava, Germania şi Austria „tenebritatea” este mai mică.

Totuşi problema constă în faptul, că conform evaluărilor neoficiale (conform datelor ocupării în cîmpul muncii, consumului energiei electrice, a cimentului,  conform volumului lucrărilor de transport, precum şi după importul produselor petroliere şi alimentare) cifra economiei ilegale  în Moldova este mult mai mare – şi constituie aproape o jumătate din PIB.

Faptul dat involuntar este arătat în Hotărârea Guvernului „cu privire la rezultatele dării de seamă a Guvernului Republicii Moldova prezentate în Parlament” Nr. 894 din 21 iulie 2003 „ca prioritare (cu italic – al nostru I.O.) sunt evidenţiate problemele, cauzate de calamităţile naturale, economia tenebră, contrabanda…”[1]

După măsura în care acţionează negativ asupra budgetului statului ET într-adevăr identică calamităţilor naturale. Dar spre deosebire de arşiţă sau ploi torenţiale acesta fiind un fenomen condiţionat.

Fiind oneşti, trebuie să recunoaştem faptul că la începutul perioadei de tranziţie ET a jucat rolul unui amortizator social şi era o sursă suplimentară de venit a populaţiei, de noi forţe de muncă, precum şi de mărfuri ieftine. La momentul când deja metastazele ET semilegale şi criminale precum şi a corupţiei au afectat statul tânăr, ele creează bariere semnificative în calea atragerii de investiţiilor şi a dezvoltării formelor civilizate de antreprenoriat. ET accentuează diferenţierea materială a populaţiei, înrăutăţeşte problema sărăciei, pe care statul, chiar şi odată cu creşterea rapidă a PIB-ului, nu o va putea rezolva, dacă pentru veniturile în fondurile bugetare se vor obţine doar din sectorul legal al economiei, şi nu va fi implementat un mecanism efectiv de distribuţie a veniturilor obţinute din afaceri. 

ET e multilaterală. Izvoarele sunt condiţionate de imperfecţiunile legislaţiei, labirinturile birocraţiei de reglementare, „cumătrizmului” în afaceri, „transparenţa” frontierelor vamale şi „mărinimia” organelor fiscale. Efectele sale sunt şi ele la rândul său multiple: macroeconomice, bugetare, regionale şi sociale.

Volumul ET  se poate deduce din contradicţia dintre creşterea cu 14% a PIB-ului Republicii Moldova pe perioada ultimilor 3 ani şi situaţia dificilă în care se află bugetului ţării, lipsa în el a fondurilor pentru investiţii şi învăţământ, ca perspectivă pe viitor, cît şi rezolvarea problemelor sociale curente.

Cele mai profitabile bunuri din ET se află la vederea tuturor: produsele petroliere, alimentare şi alcoolice, produsele de tutun, farmaceutice şi cele mai puţin „observate”, neluate în consideraţie de datele statistice: comerţul (în care ET deţine 60%), construcţiile şi transportul, afacerile legate de restaurante, operaţiunile cu imobilele:

Frapează volumul de fluxuri a produselor tenebre petroliere şi alcoolice. Creşterea lor considerabilă pe perioada ultimilor ani,  e relevată indirect şi de statistică.  Astfel, conform balanţei energetice a RM, importul considerat oficial a combustibilului fluid în RM a descrescut cu 1,5 mil. tone de combustibil convenţional în anul 1996, până la 577-645 mii tone pe perioada ultimilor ani, şi a alcoolului –de la 29,7 mil. dolari SUA (1996) pînă la 3,0 mil. dolari SUA.[2]

Şi cu toate că la moment capacitatea pieţei produselor petroliere în RM este de 1,0-1,2 mil. tone, principalul consumator de produse petroliere (benzină şi motorină) sunt autovehicule şi utilajele în sectorul real. Numărul autovehiculor înregistrate în RM a atins cifra de 900 mii unităţi, dintre care autoturismele constituie 289 mii unităţi, autobusele şi microautobusele – 15,2 mii unităţi etc.

Conform datelor statistic, consumul de produse petroliere de către mijloacele de transport, a descrescut, între timp, de 2 ori, în comparaţie cu jumătatea anilor 90, iar în agricultură – cu mai mult de 3 ori.[3]

Una din premisele fluxului de produse petroliere tenebre din exterior este, diminuarea în Transnistria, din data de 1 aprilie 2003, a accizelor la benzină (40 dolari/tona) şi motorină (20 dolari/tona). În RM accizele la aceste produse fiind de 2 ori mai mari – respectiv  de 88,9 şi 37,04 dolari pentru 1 tonă. Rarele iniţiativele în vederea prevenirii contrabandei cu produse petroliere în marea majoritate nu aduc rezultate (marcarea petrolului cu coloranţi speciali, crearea posturilor fiscale mobile pe marginea drumurilor, controlurilor la staţiile de alimentare, introducerea aparatelor de casă).

Aspectul regional al ET se observă în majoritate  în municipiul Chişinău şi în „comerţul moldo-moldovean” cu Transnistria. În suburbiile mun. Chişinău – cel mai avantajos şi mai puţin controlat venit este obţinut din operaţiunile cu loturile de pământ şi imobile, diverse forme de comerţ, comercializarea produselor farmaceutice şi afacerile cu restaurante. Cea mai stringentă problemă al subiectelor economice rămâne a fi obţinerea permisiunilor în vederea construcţiilor – certificatelor şi autorizaţiilor pentru construcţii urbanistice. Pentru obţinerea tuturor permiselor pentru o construcţie nouă sau pentru darea obiectului în exploatare, se vor cheltui 170 zile  sau minimal o mie de dolari SUA.

Iar aşa-numitul „conflict Transnistrian” încă de mai demult a devenit o afacere avantajoasă de proporţii pentru ambele părţi. Atrag atenţia volumul importurilor Transnistriei, care spre ex. au depăşit exporturile în anul 2002 cu 206,2 mil. dolari SUA sau cu 82,4% din PIB-ul regiunii, în timp ce în RM acest indicator este doar de 24,2. Statistica arată că volumul importurilor unor produse, depăşesc considerabil necesităţile regionale la ele (produse petroliere, alcoolice, tutungerie, de zahăr, cosmetice, farmaceutice ş.a.) şi în continuare reexportul lor, în primul rând în RM, care  constituie oficial nu mai puţin de 25% din volumul tuturor „exporturilor” Transnistriei în timp ce importurile regionale – doar 7-8%. E curios faptul existenţei unei disbalanţe în comerţul exterior al Transnistriei cu aşa ţări ca Ukraina şi Beblarusi, după care importurile în anul 2001, spre exemplu, depăşea exporturile de 7,8 şi 5,3 ori. E remarcabil faptul că această depăşire este un know-how de ultime timpuri. Datele statistice  anterioare arată o situaţie inversă: în 1997, spre exemplu, exportul produselor din Transnistria în Ukraina depăşeau importurile de 2 ori, iar în Belorusia- de 2,4 ori.

Sistemele după care au loc „exporturile” de produse în Republica Moldova, anterior importate în Transnistria, sau a bunurilor fabricate în această regiune diferă. Marea majoritate a acestor sisteme trece prin miînile agenţilor statelor vecine sau se bazează pe lacune şi „momentelor neclare” în actele normative al însăşi RM, ce se referă la relaţiile ei economice cu Transnistria. Are loc şi contrabanda în mod directă, la care participă nu doar agenţii economici al Republicii Moldova şi Transnistria dar şi din ţările terţe.

Cum poate fi diminuat volumul ET? Prin distrugerea ei, luptând cu ea sau legalizând-o? Recent Banca Mondială a făcut o cercetare în Republica Moldova „Evaluarea costurilor controlului statului” în baza a 13 domenii de activitate economică, reglementate de către stat, prin analiza a 630 întreprinderi de diferite forme organizatorico-juridice, ramuri şi teritorii.[4]

Concluzia este unanimă- e necesară o politică eficientă a statului de diminuare a volumului ET prin:

·        Lărgirea competenţei organelor de stat şi reformei sistemului de control al statului;

·        Stimularea comerţului legal, susţinerea antreprenorilor mici şi mijlocii şi crearea unui sistem adecvat al sectorului dat;

·        Stimularea legalizării veniturilor „tenebre”, amplificarea ocrotirii proprietăţii şi a personalităţii antreprenorilor;

·        Distrugerea forţată al părţii corupte de ET, in special al contrabandei şi a traficului ilegal de droguri şi fiinţe umane. 

Totalitatea acestor acţiuni trebuie să fie realizate în baza reformelor orientate spre un anumit scop şi consecutive a reformelor de piaţă prin amplificarea controlului juridic şi financiar  a statului asupra economiei. Dar cel mai important este de a nu considera economia tenebra ca o calamitate naturală.